Lucrarea Threnody for the Victims of Hiroshima (în română: Bocet pentru victimele de la Hiroshima) a fost compusă de Krzysztof Penderecki în anul 1960 și este considerată una dintre cele mai tulburătoare creații muzicale ale secolului XX.
Compozitorul polonez a scris inițial piesa sub titlul 8’37”, referindu-se la durata lucrării. Abia după ce a auzit interpretarea piesei, Penderecki a fost profund marcat de intensitatea emoțională a muzicii sale și a decis să-i schimbe numele, dedicând-o victimelor bombardamentului atomic de la Hiroshima din 1945.
Lucrarea este scrisă pentru o orchestră formată exclusiv din 52 de instrumente de coarde și nu urmează regulile clasice ale melodiei sau armoniei. În loc de teme muzicale recognoscibile, Penderecki folosește sunete neobișnuite, clustere sonore (sunete apropiate și disonante) și efecte expresive, pentru a reda durerea, groaza și haosul asociate cu tragedia de la Hiroshima. Se aud zgomote care seamănă cu țipete, vibrații tensionate, lovituri și sunete aproape insuportabile – toate menite să provoace o reacție emoțională puternică.
Titlul Threnody (din greacă: „cântec de jale”) face referire la un tip de muzică funebră, de doliu. Alegerea acestui titlu subliniază intenția clară a compozitorului de a transforma muzica într-un act de comemorare și protest împotriva violenței și suferinței umane.
Lucrarea a fost un punct de cotitură în cariera lui Penderecki, dar și în muzica modernă, devenind un simbol al artei angajate și al experimentului sonor. Threnody ne arată că muzica nu înseamnă doar frumusețe sau divertisment, ci poate transmite și cele mai profunde emoții și mesaje umane.