Fragmentul Hallelujah (Aleluia) face parte din oratoriul Messiah, compus de George Frideric Händel în anul 1741. Este una dintre cele mai cunoscute și mai impresionante lucrări din muzica sacră occidentală și reprezintă un punct culminant al repertoriului coral.
Oratoriul Messiah a fost scris în doar 24 de zile, iar Händel a fost atât de inspirat în timpul compunerii, încât a mărturisit că a simțit „cerul deschis și pe Dumnezeu pe deasupra”.
Lucrarea este împărțită în trei părți:
1. Nașterea lui Iisus
2. Patimile și moartea
3. Învierea și glorificarea.
Corul Hallelujah apare la finalul părții a doua, ca o explozie de bucurie în urma biruinței vieții asupra morții. Această piesă este scrisă pentru cor mixt și orchestră, iar muzica sa este impunătoare, vibrantă și clar articulată. Repetiția cuvântului „Hallelujah” creează un efect de exaltare, iar alternanța dintre voci și acompaniamentul orchestral contribuie la un sentiment de înălțare spirituală. Linia melodică este accesibilă și grandioasă în același timp, ușor de reținut, dar cu un impact emoțional puternic.
Una dintre cele mai faimoase tradiții asociate cu această lucrare este faptul că publicul se ridică în picioare în timpul corului Hallelujah. Această obicei ar fi început chiar de la prima audiție a lucrării la Londra, în 1743, când regele George al II-lea s-ar fi ridicat în picioare, impresionat de muzică, gest urmat imediat de întreaga sală.