Johann Sebastian Bach este considerat unul dintre cei mai mari compozitori din toate timpurile. Printre lucrările sale celebre se numără și Clavecinul bine temperat, o colecție de 24 de preludii și fugi compuse în toate tonalitățile majore și minore. Preludiul nr. 1 în Do Major BWV 846 deschide această lucrare monumentală și se remarcă printr-o atmosferă liniștitoare, claritate armonică și o simplitate rafinată. Această piesă este alcătuită dintr-o succesiune constantă de acorduri desfășurate (arpegii), care curg lin, fără oprire. Ritmul este regulat, fără complicații melodice sau ritmice, iar armoniile sunt clare, echilibrate și previzibile. Toate aceste caracteristici creează un sentiment de stabilitate, lumină și pace interioară.
În secolul al XIX-lea, compozitorul francez Charles Gounod a fost profund impresionat de frumusețea acestei piese și a decis să o folosească drept fundal pentru o compoziție vocală proprie. Astfel a luat naștere una dintre cele mai cunoscute versiuni ale rugăciunii Ave Maria. Gounod a compus o linie melodică expresivă și fluidă, pe care a suprapus-o peste preludiul lui Bach, fără a modifica structura sa armonică. Alegerea lui Gounod nu a fost întâmplătoare. L-au atras în special limpezimea armoniilor, curgerea continuă a arpegiilor, ritmul calm și tonalitatea luminoasă de Do Major, care inspiră puritate și liniște. Toate aceste elemente i-au oferit un cadru perfect pentru a exprima, prin voce, o rugăciune profundă și emoționantă. Astfel, Preludiul nr. 1 în Do Major a devenit mai mult decât o piesă pentru clavecin: a devenit inspirație pentru o lucrare vocală de o frumusețe atemporală, demonstrând cum muzica poate trece granițele epocilor și stilurilor, păstrân-du și mesajul esențial de frumusețe, simplitate și emoție.