1. Atât legătura ionică, cât și cea covalentă se formează pentru ca atomii să obțină o configurație electronică stabilă. A F

2. Legătura covalentă se stabilește întotdeauna între un metal și un nemetal. A F

3. În legătura ionică, atomii pun în comun perechi de electroni pentru a forma molecule. A F

4. Ambele tipuri de legături chimice implică doar electronii de pe ultimul strat (electronii de valență). A F

5. Substanțele ionice, precum sarea de bucătărie, formează rețele cristaline gigante, nu molecule individuale. A F

6. Legătura covalentă poate fi polară sau nepolară, în funcție de caracterul atomilor de nemetal care participă la legătură. A F

7. Moleculele de apă și de dioxid de carbon sunt exemple de compuși cu legături ionice. A F

8. Prin formarea legăturilor chimice (atât ionice, cât și covalente), energia sistemului scade, ceea ce înseamnă că produșii formați sunt mai stabili decât atomii izolați. A F